SOLUȚII PRACTICE PENTRU ECONOMISIREA ENERGIEI
RECUPERATOR DE CĂLDURĂ DE LA COȘUL SOBELOR
IOAN OAVIDONI, Tomești, jud. Timiș
Subsemnatul loan Davidoni menționez că lucrarea am folosit-o pe tot parcursul iernii 1983—1984 cu rezultate bune, deși nu avea prevăzute radiatoarele circulare și cele longitudinale, deci numai burlanul, cu o lungime de 2 700 mm, trecînd prin a doua cameră, a produs un plus de 6°C pe lîngă cele 12° C existente în mod normal fără încălzire.
Modernizînd recuperatorul cu radiatoarele din figură, PLAN II, am mărit suprafața de transfer de la 2,4 m2 la 3,6 m2 (2,4 m2 avea burlanul fără radiatoare). Această mărire a suprafeței de transfer a fost necesară deoarece temperatura la ieșire din recuperator spre coșul din zidăria peretelui era încă ridicată, respectiv între 60° C și 80° C, fapt ce mai permitea recuperarea a încă 30—40° C. Valoarea tirajului depinzînd de această temperatură, el oscilînd între 2 și 4 mm H2O, aceasta pentru cca 80°C la intrare în coș, prin coborîrea temperaturii, adică prin recuperarea a încă unui procentaj de 20%—30% din această căldură, tirajul coboară la —1,5 ÷ —3 mm H2O, deci încă optim pentru învingerea coloanei de aer existent în coș. Tot în scopul recuperării pierderilor de emisie a căldurii, de această dată spre tavan, am prevăzut un reflector parabolic placat cu foiță de staniol (de exemplu, prin montarea reflectoarelor după calorifere am obținut un plus de 1,5°C în apartament, de la temperatura de cca 60° C în calorifere; reflectoarele au 60 cm x80 cm. De la temperaturile mai ridicate de pe tubulatura de la coș se va obține un plus de 3—4°C). Întrucît nu s-a instalat frigul pentru verificarea eficienței acestui reflector în situația nouă, temperatura a fost optimă în locuință, respectiv am obținut 18°C în a doua cameră, fără a mai fi necesară montarea celei de-a doua sobe; cantitatea de lemne consumată nu a depășit cantitatea normală pentru o singură sobă, deși am încălzit și a doua cameră. Acest lucru reiese clar din faptul că soba este montată (PLAN I) în dormitorul copiilor mei, iar temperatura nu depășește 26° — 28° C. Deci la un consum normal de lemne se obține un plus de energie (recuperată) de cca 30%. În noua situație scontez pe depășirea unui procentaj de cca 40%, respectiv temperatura în a doua cameră va fi în jur de 22° C.
În privința necesarului de apă menajeră încălzită de la recuperator, aceasta a asigurat nevoile în bucătărie, la spălarea rufelor etc. Trecerea pe încălzirea apei se efectuează prin manevrarea clapetei K pe poziția 1, iar atunci cînd nu este nevoie se trece pe poziția 2. Serpentina folosită am confecționat-o din țeavă recuperată de la elemente de termocuplu (oțel-refractar), dar se poate folosi orice țeavă din oțel sau cupru. La capătul superior al serpentinei, în mod obligatoriu se va suda o pîlnie pentru urmărirea debitului de apă introdus și pentru evitarea formării aburului sau a altor contrapresiuni ce ar apărea printr-o racordare directă la rețea; în plus, serpentina trebuie să aibă cădere liberă, adică apa să nu staționeze și nici să nu aibă prelungiri ridicate care ar putea să îngreuneze folosirea optimă. Scurgerea apei calde se va face într-o găleată emailată sau direct la o chiuvetă (în această situație conducta să aibă înclinație corespunzătoare).
Pentru evitarea depunerii funinginii pe tubulatură se vor folosi numai lemne uscate. (Funinginea se formează în mod curent cînd se folosesc lemne verzi sau îmbibate cu apă; din cauza vaporilor de apă rezultați din arderea lemnelor în combinație cu gudroanele din fum se formează o mare parte din funingine.)
La prelungirea coșului în afara locuințelor, adică peste acoperiș, nu se vor folosi tuburi din țeavă mai groasă de 0,7 mm în pereți pentru a se evita condensul pe pereții din interiorul acesteia; de preferință, prelungirea în spațiul din afara locuinței trebuie făcută numai cu zid de cărămidă. Astfel este evitat condensul, care ar curge pe coș în jos, împreună cu alte incluziuni ce ar forma mari depuneri pe interiorul coșului.
