INSTALAȚIE PENTRU DISTILAREA
CONTINUA A APEI
În oricare laborator de chimie (școlar sau de amator), ori pentru prepararea electrolitului necesar acumula-torilor electrici (cum sînt cei folosiți la autoturisme) este nevoie de multă apă distilată. O puteți obține în can-tități mari cu ajutorul unei instalații care permite o distilare neîntreruptă.
Orientați-vă după desen și începeți cu procurarea materialelor: două sta-tive, un balon Wűrtz de 1 litru, un bor-can de 3 I (căruia îi tăiați fundul), două tuburi de sticlă cu diametrul de 8-10 mm pe care le prelucrați astfel; primul — sifonul —- îl îndoiți în formă de U și îi lipiți (la flacără) un mic tub lateral, peste un orificiu, care va servi la aspirarea inițială a apei în balon; cel de-al doilea tub îl veți curba de cîteva ori (sau îi veți da forma unei spirale — tot prin încălzire la flacăra unui aragaz) și va servi ca refrigerent.
Montajul instalației începe de jos în sus. Legătura dintre tubul lateral al balonului și serpentina de răcire o faceți introducînd tuburile de sticlă unul în altul și fixîndu-le cu un scurt
manșon exterior realizat din tifon (fa-șă) îmbibat în pastă umedă de ipsos.
Cînd instalația este terminată, se dă drumul apei reci să curgă în vasul de răcire. Debitul de apă rece care vine de la robinet se va regla astfel încît să fie egal cu aceia care se scurge, pentru ca nivelul lichidului în vasul de răcire să se mențină constant. Cînd vasul de răcire s-a umplut, absorbiți (cu gura) prin tubul lateral al sifonului, care pătrunde în balon, pînă cînd apa începe să curgă în interiorul acestuia, după care astupați capătul tubului cu un dop, ori cu un capăt de tub de cauciuc strîns cu o clemă.
Datorită sifonului de sticlă, apa din balonul Wűrtz se va menține tot timpul la același nivel cu cea din vasul de răcire, pe principiul vaselor comunicante.
