Când mergi pe stradă în România de azi poți vedea probabil toate mărcile de autoturisme care se produc în lume. Turiștii străini care se plimbă prin orașe mari ale țării sunt adesea uimiți de numărul mașinilor scumpe sau noi pe care le văd. Probabil putem spune fără să greșim că, pentru tinerii născuți în România în mileniul acesta autoturismul este o alegere ce se face în funcție de bani, de statut și, desigur, de nevoi.
Pentru cine nu a trăit în comunism e destul de greu să înțeleagă cum e să vezi pe stradă mașini care arată identic. Sau cum e ca termenii mașină și Dacia să fie sinonime în mintea oricui. Sigur, mai erau pe ici-pe colo și mașini Trabant sau Skoda sau Volga sau chiar, dacă făceai parte din elita comunistă, mașini produse în Occidentul decadent: Renault, Peugeot sau chiar Chevrolet. Însă în general, pentru cetățenii României în perioada comunistă, dacă spuneai mașină, te gândeai automat la o Dacia. Era practic singurul automobil la care avea acces populația țării.
Primul automobilul ajunge în România la finalul secolului al XIX-lea (probabil în 1889, deși în unele surse am găsit menționat anul 1885), dar are o răspândire restrânsă. La începutul secolului al XX-lea, printre primii proprietari de automobile în Regatul României se numără Mihai Cantacuzino, fiul prințului Grigore Cantacuzino, zis Nababul, sau familia Asan, proprietarii Morii lui Asan din București sau Mihail Moruzov, şeful Serviciului Special de Informaţii al Armatei. Mihai Cantacuzino va și muri într-un accident automobilistic, ceea ce va fi subiect de primă pagină a ziarelor vremii. Membrii familiei regale a României erau, desigur, și ei proprietari de mașini și șoferi. Liviu Rebreanu și Nae Ionescu apar și ei ca fiind printre primii proprietari de ”mașini mici” din țară.
Până după cel de-al doilea război mondial automobilul este apanajul autorităților, administrației și al unui segment restrâns de populație și, în perioada interbelică, majoritatea erau de producție americană.
La București, primele automobile sunt produse în perioada 1930-1938 de către Ford. Ulterior, în perioada comunistă, pe locul fostei fabrici Ford a fost amplasată fosta întreprindere Automatica, iar în zilele noastre Hala Ford – simbol al istoriei industriale a României, urmează să fie integrată într-un proiect imobiliar.
La Arad, încă parte din fostul Imperiu Austro-Ungar, este înființată prima fabrică de automobile din Regatul Ungar, sucursală a firmei americane Westinghouse, prin intermediul filialei franceze din Le Havre. Aici este produs automobilul MARTA – numele este un acronim pentru Magyar Automobil Részvény Társaság Arad.
La Reșița, oraș industrial cu o bogată istorie, în fabrica industriașului Nicolae Malaxa este produs în 1945 primul automobil integral românesc. Malaxa se numește și automobilul, însă producția lui a durat doar până în 1947, când regele Mihai I abdică, forma de guvernământ a țării se schimbă din regat în republică și începe sovietizarea țării.
Au existat mașini în România înainte de Dacia? Sigur că da! Însă au devenit cu adevărat bun de masă abia după ce statul comunist a achiziționat licența de la Renault și a început să producă Dacii la Pitești. Automobilul devine acum bun de larg consum, intră în cultura de masă și modifică major obiceiurile, modul de petrecere a timpului liber, modul de a călători, modifică de fapt viața oamenilor.