TAPETAREA PEREȚILOR
Acoperirea pereților cu tapet de hîrtie sau folii din PVC tinde tot mai mult să înlocuiască migăloasele și des repetatele lucrări de zugrăvire și vopsire, datorită avantajelor deosebite pe care le prezintă. Tapetul rezistă bine la umezeală și uzură, astfel încît se poate curăța prin spălare cu apă și săpun, este permeabil la vaporii de apă, permițînd circulația naturală a aerului prin pereți și se poate aplica pe orice fel de tencuială bine uscată.
Tapetele se cumpără de la magazinele de specialitate, sub formă de suluri de circa 50 cm lățime și 8—10 m lungime. Există tapete în diferite culori. Ținînd seama de dimensiunile înscrise pe sulurile de tapet, se va calcula cantitatea necesară, luînd în considerare dimensiunile încăperilor, ale ușilor și ferestrelor, ale tuturor ieșiturilor și golurilor. Dacă se folosesc tapete cu motive decorative, se va ține seama că pentru a se obține desenul dorit vor fi pierderi de circa 10—15%.
Există o mare varietate de tapete, de aceea, în alegere, facem următoarele recomandări: pentru camerele cu plafon înalt se vor folosi tapete cu motive orizontale, iar pentru cele cu plafon jos tapete cu motive verticale sau cu șănțulețe verticale; în camera copiilor se va folosi un tapet cu motive decorative și se va evita tapetul uni, deoarece este dificil de păstrat curat; în încăperile întunecoase tapetul va avea culori cît mai deschise, pastelate; în sufragerii se pot folosi culori vii ori se poate crea un decor panoramic pe unul din pereți, dar atunci restul încăperii trebuie tapetat uni, într-o culoare asortată cu fondul decorului; în încăperile unde există risc de umiditate se va folosi neapărat tapet lavabil.
Suprafețele pe care se aplică tapet necesită o pregătire specială, care constă în răzuirea vechii zugrăveli, chituirea golurilor, fisurilor etc. și șlefuirea cu hîrtie abrazivă pînă se obține o netezire cît mai bună și uniformă. Dacă pereții au fost tapetați anterior, se umezesc cu apă călduță, folosind bidineaua, apoi, cînd tapetul s-a înmuiat și a început să se desprindă, se cojesc cu șpaclul, după care suprafața se șlefuiește, se chituiește și se șlefuiește încă o dată. După ce s-au efectuat toate corecturile, suprafețele se șterg bine cu o cîrpă curată sau cu o perie. Apoi se aplică, cu bidineaua, un strat subțire de clei de oase (grund de amorsare). Cleiul de oase se prepară prin sfărîmarea, înmuierea și fierberea unui kilogram de clei în 5 l apă. Soluția de clei se aplică pe perete caldă (circa 40°C).
După ce suprafața pereților a fost pregătită și grundul de clei de oase s-a uscat, se lipește un strat de hîrtie de fond (hîrtie de ambalaj, ziare vechi, maculatură), care nu trebuie să fie ruptă ori să aibă încrețituri sau pete de grăsime. Hîrtia de fond se lipește pe pereți cu clei de făină. Pentru prepararea cleiului de făină se procedează în felul următor: se fierbe o cantitate de circa 1,5 l apă și în apa clocotită se toarnă treptat, amestecînd continuu, 1 kg făină de grîu cernută; peste această cocă se toarnă încă 2,5 l apă clocotită; după circa 24 de ore se mai fierbe o dată și se umectează pînă se desfac toate cocoloașele; se lasă pînă se răcește, apoi se strecoară printr-o sită deasă (500 ochiuri/cm²); la circa 10 kg clei de făină se adaugă 25 g soluție de acid fenic 0,25% (care împiedică alterarea cleiului) și 100 g hexacloran (pentru distrugerea insectelor).
Hîrtia de fond se taie cu foarfeca în fîșii, apoi se întind pe o masă cîte 3—4 fîșii și se ung cu clei de cocă, aplicînd bidineaua de la mijloc spre margini. Fîșiile se împăturesc în două, cu partea unsă spre interior, pentru a se putea transporta ușor la locul de aplicare, apoi se desfac încet și se aplică pe perete, începînd de la partea superioară și de la unul din colțurile încăperii. Fîșiile se lipesc una lîngă alta, fără a se lăsa distanță între ele și fără să se suprapună marginile. După aplicarea unei fîșii pe perete, se netezește cu o perie, cu o cîrpă ori cu un rulou de cauciuc, de sus în jos și de la mijloc spre margini, astfel încît să se lipească bine, pe toată suprafața ei. Dacă la marginile fîșiei apare clei de făină, acesta se șterge cu o cîrpă curată. Eventualele rosturi între fîșii se chituiesc cu pastă de ipsos, după care se șlefuiesc cu hîrtie abrazivă.
Sulul de tapet se derulează pe masa de lucru, cu fața în jos, apoi se îndreaptă marginile, prin tăiere cu foarfeca, în cazul în care nu sunt drepte și paralele. Se măsoară pe fiecare fîșie o lungime egală cu înălțimea de aplicare a tapetului și se taie cu foarfeca. Fîșiile se numerotează cu creionul pe spate, pentru a se respecta succesiunea normală a desenului și lungimile necesare. Pe fîșiile de tapet care se vor aplica în dreptul ușilor, ferestrelor, dozelor, întrerupătoarelor, prizelor etc. se vor însemna cu creionul porțiunile care trebuie decupate, apoi se vor tăia cu foarfeca. Se unge fiecare jumătate de fîșie cu clei de făină, cu ajutorul unei bidinele ori pensule late, de la mijloc spre margini (fig. 1.a). Partea unsă se pliază, cu desenul spre exterior, avînd grijă să nu se producă vreo cută (fig. 1.b). Apoi se unge cealaltă jumătate de fîșie și se pliază (fig. 1.c). Fîșia pregătită pentru aplicare (fig. 1.d) se ia pe brațul stîng, apoi ne urcăm pe scară, desfacem fîșia și o aplicăm pe perete, de la muchia de îmbinare a tavanului cu peretele în jos. Fîșia se netezește ușor cu mîna, apoi cu o perie uscată. Se verifică dacă marginea fîșiei este perfect verticală cu ajutorul unui fir cu plumb și se corectează poziția fîșiei înainte de uscarea cleiului. Fîșiile următoare se fixează în același mod, avînd grijă să nu se suprapună marginile și nici să rămînă rosturi. La colțurile încăperii, dacă nu se poate așeza o fîșie de tapet la lățimea ei totală, se decupează la dimensiunea necesară, lăsînd un adaos de circa 1 cm pentru suprapunerea fîșiei următoare, pe celălalt perete.
Spațiile de deasupra ușilor și ferestrelor se tapetează după ce restul încăperii este terminat, deoarece se pot folosi multe din tăieturile rămase. În dreptul prizelor și întrerupătoarelor de curent, tapetul nu se decupează; se scot capacele întrerupătoarelor și prizele, tapetul se crestează, se îndoaie și se așază în lăcașul acestora, apoi capacele se montează la loc (fig. 2.a și b). În dreptul țevilor, tapetul se taie în lățime, apoi se crestează și se îndoaie spre spatele tapetului (fig. 2.c).
După ce tapetul s-a uscat bine, se fixează bagheta din lemn, metal ori material plastic la intersecția tapetului cu plafonul zugrăvit, iar pe partea inferioară a pereților se montează șipca de lemn sau mozaicul care acoperă rostul dintre pardoseală și perete.
În cazul aplicării de tapete din folii de PVC, se procedează similar.
