INTERIOR ’85
EUGEN VARGHEȘ
O dată cu sosirea iernii apar și problemele ridicate de pregătirea locuinței pentru vremea rece.
Primele măsuri sînt etanșările ferestrelor și ușilor de intrare.
Cea mai bună soluție este lipirea unor fîșii de hîrtie peste fantele de închidere ale ferestrelor, atît în interior, cît și în exterior; de asemenea, lipirea de benzi de hîrtie la zona de îmbinare între tocurile ferestrelor și zid.
Această măsură imobilizează fereastra pe toată perioada de iarnă, pierderile de căldură prin ferestre fiind practic anulate.
Aerisirea se poate face prin ușa balconului sau printr-o fereastă rămasă liberă (cazul ferestrelor triple).
Etanșarea ușii de la balcon sau a ferestrei nelipite se face cu burleți de bumbac sau șnururi mai groase care se procură din mercerii.
Montarea burleților se face în așa fel încît să se comporte ca o garnitură de etanșare.
Aceleași măsuri se iau si pentru ușa de la intrare, montînd suplimentar în partea ei inferioară un prag de lemn bine etanșat.
Resturile dintre tocul ușii și perete se umplu cu cîlți. în unele cazuri se impune și montarea unei rame suplimentare pe partea exterioară a tocului ușii.
Altă măsură este mochetarea integrală a pardoselilor cu mochete în culori calde, asigurînd atît izolarea planșeului cît și întreruperea circuitelor de convecție la nivelul inferior, deci dispariția de aer rece la picioare.
O altă măsură este zugrăvirea în culori calde (portocaliu; cărămiziu) a pereților, accentuînd în acest fel senzația de confort termic.
Montarea unor draperii galbene sau portocalii ca și a unor abajururi în aceleași culori pe lămpi, acoperirea cu huse din cergă sintetică a canapelelor și fotoliilor creează o surprinzătoare „încălzire” a atmosferei.
O altă măsură este lipirea unor folii de aluminiu sau staniol pe peretele din spatele caloriferului, deoarece o bună parte din căldura degajată de radiator este absorbită de peretele rece.
Nu trebuie să uităm că, o dată cu intrarea în apartament, trebuie sa schimbăm încălțămintea udă^și rece cu ghete de casă îmblănite, Iar portul tradiționalului halat de casă sa nu rămînă doar o idee.
Lucrarea cea mai importantă este izolarea pereților care comunică cu exteriorul și care, datorită exploatării locuinței sub regimul termic pentru care a fost construită, condensează vaporii de apă din încăpere.
Condensul și mucegaiul negru rămîn amintirile neplăcute ale frumosului anotimp alb, iar măsurile pentru evitarea lor foarte costisitoare.
Vă propunem mai jos o metodă la îndemîna tuturor pentru a rezolva eficace, curat și ieftin problema.
Metoda constă în dubla placare a pereților pe care se formează condensul cu panouri izolatoare din pîslă minerală sau polistiren expandat și cu panouri de PAL.
Urmărind desenul, vedem un perete 1, pe care sînt prinse șipci verticale 4, distanțate la 120 cm, între care se introduc plăcile izolatorului 2. Peste plăcile lipite pe perete se montează panourile de PAL, 3, prinse cu șuruburi de șipcile verticale.
Lucrarea începe cu pregătirea peretelui care trebuie spălat și curățat cu șpaclul de stratul de zugrăviri.
Pe peretele curățat se trasează cu ajutorul firului cu plumb linii verticale din tavan la podea, distanțate între ele la 125 .cm.
Se curăță gletul de ipsos cu ajutorul unei perii de sîrmă cîte 3 cm în dreapta și stînga semnului.
Cu ajutorul unui burete ud și al unei perii se curăță orice urmă de ipsos pînă apare betonul curat și cenușiu.
Se prepară o pastă adeviză din aracet D.P. și ciment (în lipsa aracetului D.P. se poate folosi și aracetin), bine omogenizat pînă la consistența cremei de prăjitură.
Cu pasta adezivă de mai sus se ung porțiunea curățată și una din laturile mari ale șipcii. Șipcile au lungimea de 250 cm și secțiunea de 5 x 2,5 cm.
După 5 minute șipca se aplică precis pe locul încleiat, operația repetîndu-se pentru toate șipcile. Să nu uităm că prima șipcă se montează de la colțul peretelui și se închide tot cu o șipcă la colțul următor.
Timpul de uscare este de 24 de ore și pentru a menține strîns șipcile de perete, vom aplica pe fiecare șipcă două sau trei turte de ipsos la prima priză cu ajutorul unui șpaclu (după uscarea adezivului se vor înlătura). Pînă la priza ipsosului, șipca trebuie ținută presată pe perete. După priza adezivului se trece la montarea panourilor izolatoare cu dimensiunile de 60×60 cm, care se lipesc pe perete cu aracet în cîteva puncte aplicate pe suprafața plăcii.
Între două șipci rămîne exact distanța de 120 cm, suficientă pentru două plăci alăturate.
Din podea pînâ la tavan intră patru rînduri de plăci, deci opt bucăți la o travee.
După aplicarea plăcilor izolatoare se face o pulverizare temeinică cu un insecticid puternic cu remanență (DĂUNÂTOX, PLOTOX, D.D.T.) pentru a preîntîmpina eventualele neplăceri cauzate de insecte.
Întreaga lucrare se acoperă cu panouri de PAL avînd o latură de 125 cm, care se montează cu precizie pentru a avea rosturi cît mai mici.
Panourile se prind cu holzșuruburi cu lungimea de 30 mm, avînd grijă să găurim cu o bormașină placa de PAL din 20 în 20 cm și să zencuim gaura pentru a îngropa capul șurubului.
După terminarea placării trecem la chituirea cu mare atenție a rosturilor atît între plăci, cît și între plăci și tavan, podea și pereți.
Eventualele denivelări între plăci se șlefuiesc cu glaspapir.
După uscarea chitului se trece la tapetarea noului perete cu un tapet semilavabil, tapet care se continuă și în restul camerei.
Tapetul are rol de barieră de vapori, deoarece sistemul de izolare este de tipul neventilat, iar umezeala, pătrunzînd în spatele izolației, s-ar condensa pe peretele rece, compromițînd lucrarea.
Toate aceste măsuri descrise, inclusiv izolarea anticondens, au fost aplicate iarna trecută într-un apartament de două camere, fapt care a adus un cîștig de temperatură de 8° C, menținînduse o temperatură minimă de 17°C chiar și în cele mai reci zile.
În final menționez că nu s-au folosit alte surse de căldură decît caloriferele.
Costul pe metrul pătrat al izolării anticondens nu depășește 160 de lei, cuprinzînd toate materialele, inclusiv tapetul în toată camera.
Toate materialele necesare se găsesc în comerț: PAL (depozite de materiale de construcție); plăci izolatoare (magazin TITAN sau depozite de materiale de construcție); șipci (se confecționează în orice atelier de tîmplărie).
