RECONDIȚIONAREA DISPOZITIVELOR DE ÎNCHIS UȘI ȘI FERESTRE
Ing. PETRE CHIRITĂ
Recondiționarea se referă la dispozitivele întîlnite foarte des la ușile balcoanelor, ferestrele de la bucătarii, baie sau sufragerii (acolo unde acestea sînt prevăzute cu uși spre balcon și o singură fereastră).
Dispozitivul este alcătuit (așa după cum se vede în figură) din următoarele părți: 1—placă de fixare și siguranță; 2—capac de fixare și siguranță; 3—siguranță; 4 — mîner; 5 — siguranță și 6—placă de fixare șt siguranță.
Placa 1 este fixată de ușa (sau fereastra) 9 prin intermediul a două holzșuruburi 8. De asemenea, placa 6 este fixată de tocul ușii (sau ferestrei) 10 prin două holzșuruburi 11. Capacul 2 este fixat de ușă cu holzșuruburile 7.
Plăcile 1 și 6 sînt prevăzute cu fante care permit rotirea siguranței 5 pentru pozițiile „închis” și „deschis” (prin rotirea mînerului 4). Mînerul 4 este asigurat împotriva ieșirii din locașul practicat în corpul ușii (sau ferestrei) prin umerii săi, dispuși în vîrful uneia din diagonalele secțiunii, care (la tragerea de mîner în scopul deschiderii ușii sau ferestrei) acționează asupra siguranței 3, care la rîndul sau acționează asupra capacului fix 2.
Aceasta corespunde poziției din figura b a siguranței 5, cînd dispozitivul este în poziția „deschis”. Ușa sau fereastra se va deschide (în această poziție) numai dacă se trage în afară de mînerul 4.
În figura c este prezentată poziția „închis” a dispozitivului.
În figurile d și e este prezentat subansamblul mîner, siguranță 3 și capac fix 2 cu secțiunea prin umerii mînerului. Siguranța 3 este concepută astfel încît diagonala sa este mai mică decît diagonala secțiunii mînerului între cei doi umeri.
Datorită numărului mare de solicitari orificiul de formă pătrată al siguranței 3, pe măsura uzării siguranței, își mărește dimensiunile (așa cum se vede în figura f), astfel încît umerii mînerului nu mai apasă pe siguranță la deschiderea ușii sau ferestrei și iese afară, ușa (sau fereastra) rămînînd închisă, deși siguranța 5 poate fi adusă și este adusă în poziția „deschis”.
Recondiționarea constă în aducerea dimensiunilor orificiului siguranței 3 la cotele inițiale (de funcționare).
Acest lucru se poate realiza în modul următor: se desfac holzșuruburile 7 și se scoate tot subansamblul arătat în figura d, însă cu siguranța necorespunzătoare. Se scoate siguranța și, prinsă cu un clește patent, se încălzește la o flacără foarte puternică (pînă se roșește puternic). Fixată apoi pe o nicovală sau o altă bucată de metal care ține loc de nicovala, se bate cu un ciocan pînă cînd orificiul se micșorează astfel încît după răcire să fie la dimensiunile inițiale (diagonalele mai mici decît diagonala secțiunii mînerului între vîrfurile umerilor — fig. g). Se încălzește din nou pînă cînd orificiul siguranței capătă dimensiunile minime pentru a putea fi introdusă peste umeri (fig. h), între umeri și capacul 2. Se lasă apoi să se răcească (după ce a fost trecută peste umeri, între umeri și capacul 2), orificiul căpătînd din nou dimensiunile corespunzătoare pentru a nu mai ieși peste cei doi umeri ai mînerului (fig. i) și, în același timp, prin călire și o duritate mai mare care îi mărește rezistența împotriva uzării. Răcirea se face liber.
Subansamblul mîner, capac și siguranță 3 (arătat în figura d) se montează în dispozitiv ca în figura a, dispozitivul funcționînd ca nou.
O astfel de recondiționare am realizat-o cu un an și jumătate în urmă, dispozitivul funcționînd perfect și în prezent.
de spire CuEm 0,5—0,7 mm, iar în secundar 500—700 de spire CuEm 0,15—0,2 mm.
Potențiometrul P0 reglează sensibilitatea generală a montajului, în funcție de volumul sonor al sursei și de distanța față de ea (difuzorul sau microfonul se plasează în fața sursei, ia o distanță convenabilă, dar nu prea mare, pentru a nu capta semnificativ alte sunete sau zgomote din încăpere).
Transformatorul de ieșire Tr. 2 este identic cu cel de intrare, fiind montat tot ca ridicător (eventual se poate încerca și cu un raport mai mic, de 1:5 sau 1:6).
Intrarea în blocul filtrelor se face prin cele trei potențiometre P1-P3, care reglează sensibilitatea fiecărui canal în parte. Filtrele propriu-zise sînt asemănătoare cu cele folosite în montajul din nr. 11/1982, pag. 8. Valorile condensatoarelor C1-C4 și ale rezistențelor R4-R6 pot fi optimizate experimental. Separarea oferită de aceste filtre simple este teoretic modestă, dar practic poate fi făcută suficient de bună, mai ales că dispunem de reglajele individuale de sensibilitate, care permit dozarea gradului de iluminare pe cele trei canale, în funcție de compoziția spectrală a programului sonor de comandă.
Alimentarea montajului se face cu tensiunea continuă de 12 V, foarte bine filtrată și preferabil stabilizată. Sursa va fi proiectată pentru un curent maxim de cel puțin 300 mA (evident, supradimensionat), minusul ei fiind legat la masă.
Nu insistăm asupra realizării practice a montajului, cititorii fiind deja familiarizați cu orga de lumini din numeroasele articole apărute pe această temă. Menționăm doar că trebuie respectate cu strictețe indicațiile de a nu atinge cu mîna, conecta sau deconecta piese din montajul aflat sub tensiune, existînd în permanență pericolul de electrocutare.
