CONDENSUL ÎN LOCUINȚĂ
Măsuri preventive și de remediere
MIRCEA CONSTANTIN MUNTEANU,
Oțelu-Roșu
Condensul este un fenomen care apare în locuință ca urmare a umidității excesive a aerului interior. Temperatura din locuință, temperatura pereților și cantitatea de vapori de apă din aer sînt factorii principali care favorizează sau nu apariția condensului.
Fenomenul de condens apare în locuințe, în special iarna, atunci cînd cantitatea de vapori de apă din interior depășește un anumit prag, numit limită de saturație.
Cantitatea de vapori de apă absorbită și reținută în aer este în funcție de temperatura acestuia. Cu cît temperatura aerului este mai mare, cu atît el poate reține o cantitate mai mare de vapori de apă. Astfel, la temperatura de +6°C, un metru cub de aer poate absorbi 7,26 g vapori de apă, m timp ce la temperatura de +20° C poate absorbi 17,30 g vapori de apă. Aerul ajunge la limita de saturație atunci cînd nu mai poate absorbi vapori de apă.
Surplusul de vapori de apă care depășesc limita de saturație, neputîndu-se absorbi în aerul locuinței, se depune pe elementele interioare (pereți, mobilă, pardoseală etc.) mai reci, sub formă de picături, numite generic condens. Dacă într-o locuință temperatura aerului interior este de +16°C și umiditatea relativă este de 60% (limita normală), înseamnă că fiecare metru cub de aer va conține 13,66 g/m3x0,6=8,20 g vapori de apă. În exemplul dat este suficient ca temperatura pereților să fie sub +8°C pentru ca vaporii de apă să se depună pe ei sub formă de picături. Condensarea vaporilor de apă se face pe elementele cele mai reci ale construcției: pe pereți tencuiți sau vopsiți cu vopsea de ulei, pe faianță, pe pardoseală, pe tavan, pe mobilier etc.
Umezirea pereților și în general a elementelor reci nu se observă la primele atingeri ale punctului critic de saturație a aerului cu vapori de apă. Majoritatea materialelor de bază din care sînt construite clădirile (diverse cărămizi tencuite cu mortar de var-ciment-nisip, panouri și plăci din ipsos sau beton etc.) au proprietatea de a acumula umezeală, dar pînă la saturație.
Cauzele care duc la formarea vaporilor de apă în interiorul locuințelor sînt numeroase, cele mai importante fiind:
— umezirea aerului din interior, în timpul aerisirilor sau circulației pe uși, ca urmare a existenței unui aer foarte umed în exteriorul locuinței. Acest fenomen se petrece în perioadele anului cînd precipitațiile atmosferice sînt intense;
— defecțiuni la acoperișuri, burlane, jgheaburi, la conductele de apă potabilă și menajeră;
— introducerea de combustibili solizi (lemne, cărbuni) în locuință pentru a se usca; în sprijinul acestei afirmații amintim că bradul prin uscare pierde 60% din greutate, iar fagul 30%, pierderi care se fac în principal pe seama evaporării apei din lemn;
— folosirea îndelungată a aparatelor cu flacără deschisă (aragaze) în care se arde gaz metan sau gaz petrolier lichefiat (aragaz). Degajările de vapori de apă la arderea gazelor în aparatele de încălzit sînt destul de mari, ajungînd la 1,61 kg/m3 de gaz metan ars și la 4,00 kg/m3 de gaz petrolier lichefiat ars. Aparatele cu flacără deschisă nefiind racordate prin burlane la coșuri, infestează aerul din încăperile locuinței cu vapori de apă și cu dioxid de carbon;
— activitățile gospodărești; vaporii de apă produși de diverse activități gospodărești (preparare mîncare, spălat vase, spălat și uscat rufe, igiena zilnică, respirație și transpirație etc.) într-o familie de patru persoane însumează un total de 22 kg. Această apă, sub formă de vapori, este permanentă în locuință fără ca locatarii să fie stînjeniți de prezenta ei;
— refolosirea in extremis a căldurii gazelor de ardere, evacuate la coș. Dacă pe traseul de evacuare a gazelor de ardere se montează un recuperator de căldură și temperatura gazelor ajunse în coș este sub 125°C, vaporii de apă vor condensa, degradînd tencuiala, zugrăveala și uneori chiar coșul (fig. 1).
Problema principală este cea a condensului excesiv și continuu, împotriva căruia trebuie luate toate măsurile, acționînd în principal asupra reducerii emanațiilor de vapori de apă, a creșterii temperaturii aerului interior și a pereților.
Condensul, ca fenomen explicat fizic prin depunerile de apă pe elementele interioare ale locuinței, este un lucru deosebit de neplăcut deoarece atrage după sine:
— infiltrații de apă sub pardoseli;
— degradări ale zugrăvelilor și uneori chiar ale tencuielilor;
— posibile degradări ale mobilierului (exfolierea furnirului), ale tablourilor, ale covoarelor, ale pardoselilor etc.;
— degradări ale aparatelor electrice din locuință (televizoare, frigidere, aparate de radio, mașini de spălat etc.) datorită ruginirii și oxidării;
— atmosferă nesănătoasă din punct de vedere al umezelii prea mari și al mirosului degajat de mucegaiul dezvoltat în acest mediu umed;
— pericol de îmbolnăvire pentru persoanele care locuiesc și, mai ales, dorm în mediul încărcat cu sporii mucegaiului.
Cele mai dăunătoare efecte ale condensului sînt petele de mucegai, deoarece acesta este foarte nociv, în primul rînd pentru sănătatea oamenilor și apoi pentru elementele constițuente ale locuinței (fig. 2).
Împotriva condensului se poate acționa preventiv, prin luarea unor măsuri care să împiedice degajarea și depunerea de vapori de apă, sau combativ, prin aplicarea unor metode și soluții care să conducă la mărirea gradului de absorbție a vaporilor de apă în elementele de construcție și la stîrpirea mucegaiului.
MĂSURI PREVENTIVE
Cea mai importantă măsură preventivă» este reducerea la limită a umidității din aerul locuinței.
Pentru prevenirea apariției condensului și mucegaiului trebuie evitate următoarele practici:
— folosirea in extremis a aparatelor cu flacără deschisă (aragaze);
— introducerea în locuință a prea multor lemne verzi pentru a le usca;
— fierberea îndelungată a apei și a altor lichide în vase deschise;
— spălarea manuală în cantități mari a rufelor în interiorul locuinței;
— uscarea rufelor în bucătărie, în baie sau în cameră;
— menținerea unei temperaturi prea mici în încăperi, care atrage după sine o temperatură mult mai mică a pereților, favorabilă condensării vaporilor de apă;
— zugrăvirea cu vinarom la interior în locuințele unde degajările de vapori de apă sînt mari;
— folosirea, pentru remedieri interioare ale tencuielilor, a produsului Apastop;
— crearea de suprafațe izolante (vopsirea pereților, aplicarea de plăci de faianță sau plăci melaminate din așchii de lemn etc.) în zonele predispuse la condens;
— folosirea de ipsos pentru reparațiile mari ale tencuielii din colțurile încăperilor;
— așezarea mobilierului (dulapuri, paturi, rafturi, polițe, etajere etc.) aproape lipit de perete și de obicei fără picioare de rezemare;
— neaerisirea locuinței;
— încălzirea cu intermitență a încăperilor locuinței;
— menținerea unei tîmplării cu rosturi neetanșe, pe unde pătrunde mult aer rece în locuință.
Se vor realiza mereu aerisiri ale încăperilor locuinței atunci cînd se consideră că în ele sînt prea mulți vapori de apă.
În zonele predispuse la condens (colțuri mai reci sau pereți exteriori îndreptați spre vest și nord etc.) se vor pensula substanțe fungicide ca: soluție de sulfat de cupru dizolvat în apă de var (zeamă bordeleză), soluție cuprosodică (zeamă burgundă),
