Împletiți un juvelnic
Mi-au plăcut întotdeauna juvelnicele încăpătoare, bine construite, în care peștele se mișcă în voie și rămîne viu pînă ce pescarul ia drumul către casă. Cînd un asemenea juvelnic este construit de noi, satisfacția este cu atît mai mare. Manevrele necesare pentru împletit sînt simple.
Vom avea firul înșirat pe o navetă mai lungă, de găsit la orice mercerie. Drumul parcurs de navetă și de fir este redat în fig. 1. Pentru juvelnic ne vom ajuta la împletire de o andrea de plastic nr. 5—6 sau orice altă vergea cu diametrul de cca 5—6 mm. Mîna stingă stă întotdeauna pe andrea și doar degetele au de lucru : degetul mare și arătătorul țin adreaua, în plus, cel mare fixează pentru un moment firul la al II-lea laț. Mijlociul sprijină andreaua și apasă pe nod cînd se strînge (fig. 3). Inelarul fixează pentru un timp primul laț și face loc să pătrundă naveta.
Degetul mic agață al II-lea laț și este ultimul care dă drumul firului, cînd strîngem ochiul.
Mîna dreaptă poartă naveta peste tot (fig. 1 și 3) și trage firul pentru definitivarea ochiului (fig. 4).
Vom împleti mai întîi fundul juvelnicului. Legăm de scaun, clanță etc. capătul unui laț (fig. 2). De laț legăm firul de la navetă și facem 6 ochiuri, după care strîngem lațul. Facem în continuare rînduri cu circumferința tot mai mare. La fiecare rînd înmulțim ochiurile, printr-un ochi de la rîndul precedent, băgînd naveta de două ori. Cînd ajungem la 80 ochiuri pe rînd, putem să le menținem și vom avea un juvelnic cu diametrul de circa 30 cm.
La aproximativ 100 ochiuri, diametrul juvelnicului va fi de 40 cm. De acum rămîne la latitudinea fiecăruia cît de larg sau cît de înalt să fie juvelnicul (fig. 6). Spre partea superioară juvelnicul se îngustează, urmînd a pune un alt treilea cerc, mai mic, prin care să intre peștele și mîna noastră.
Plasa se îngustează în continuare și se continuă pînă către fundul juvelnicului, de al cărui centru se fixează capătul.
Au mai rămas cercurile; e de preferat a fi din sîrmă groasă de aluminiu de la conductorii electrici cu diametrul de 4—5 mm. Cercurile despicate sînt trecute prin plasă iar la capete introducem un tub de plastic potrivit, adică să intre greu pe metal și astfel rezultă o îmbinare perfectă, fără sudură și alte complicații.
Cînd schimbăm firul de pe navetă, la relon, după ce se înnoadă vechiul fir, capetele se topesc la flacăra unui chibrit, asigurîndu-se un nod solid, care de obicei nu se mai desface. Fundul juvelnicului îl întărim cu cîteva sfori mai groase, prinse în raze de cercul metalic. Pentru ancorare, mai montăm la cercul superior trei sfori ce se împletesc apoi într-una singură.
