ETANȘAREA UȘILOR Șl FERESTRELOR
Izolarea termică a unei locuințe permite economisirea de combustibil și de bani, face ambianța mai plăcută, împiedică apariția de zone reci și zone calde și a condensului.
Presupunînd cazul unei locuințe fără izolație, circa trei sferturi din căldura produsă se pierde prin pereți, acoperiș, pardoseli, ferestre și uși. De aceea, în afara lucrărilor de izolare termică întreprinse încă de la construirea locuinței, locatarii trebuie să acționeze permanent pentru eliminarea pierderilor de căldură, prin etanșarea ușilor și ferestrelor, înlocuirea geamurilor sparte, dublarea sau triplarea ferestrelor, amplasarea de draperii groase, folosirea de mochete sau covoare pe întreaga suprafață a pardoselii etc.
După cum este cunoscut, între ramele și pervazurile ferestrelor și ușilor există, uneori, spații destul de mari, prin care pătrunde aerul rece. Aceasta se datorează faptului că, o dată cu trecerea timpului, lemnul se usucă și astfel dimensiunile inițiale ale ramelor de lemn se micșorează. De aceea, pentru a preveni pătrunderea curenților de aer, se obișnuiește să se etanșeze ferestrele și ușile prin diferite procedee. Astfel, de exemplu, de la magazinele de menaj se pot procura șnururi împletite din fibre textile (burleți), care se taie cu un cuțit sau o lamă veche de ras la dimensiunile necesare, apoi se fixează prin cuișoare pe pervazul de lemn, alegînd poziția astfel încît, prin închiderea ferestrei, aceasta să preseze puțin pe burlet. De asemenea, se pot procura fîșii de burete subțire de tipul „Purfix”, care se taie cu foarfecă și se fixează pe rama fereștrei sau pe pervaz prin lipire.
în lipsa acestor materiale de etanșare se pot folosi diferite deșeuri textile (bucăți de stofă, de molton, de pături rupte-etc.), care se taie cu foarfecă în fîșii. Se cos cîte 3—4 fîșii împreună și se fixează pe pervazul ferestrei cu cuișoare. Se pot folosi, de asemenea, covorașe de baie vechi, din buret, care se taie în fîșii și „se lipsesc cu pastă de lipit.
între ferestrele duble și în fața ușilor se pot așeza totodată rulouri de pînză umplute cu paie, vată, deșeuri textile etc. în acest scop, se taie o fîșie de pînză de circa 20 cm lățime, se pliază de-a lungul, materialul fiind întors pe dos, se coase pe margine și la unul din capete, apoi se întoarce pe față, se umple cu materialul disponibil și se coase la celălalt capăt.
Etanșarea ușilor se poate realiza atît prin fixarea pe tocul ușii a unei fîșii de buret, 1 (fig. a), cît și prin montarea unui furtun de cauciuc, 2 (fig. b), ori a unei lamele elastice, 3 (fig. c). Pentru montarea furtunului de cauciuc se scobește în tocul ușii, cu dalta și ciocanul, un canal semicircular, cu diametrul egal cu al furtunului de cauciuc. Se taie o bucată de furtun de lungime egală cu înălțimea ușii, apoi se unge cu pastă de lipit și se fixează în canalul semicircular. Pentru etanșarea cu ajutorul unei lamele elastice (fig. c) se taie o bucată de pîslă, cauciuc, burete, stofă etc., de circa 5 cm lățime și de lungime egală cu înălțimea ușii, apoi aceasta se fixează prin cuișoare pe tocul ușii.
Prevenirea formării de curenți de aer pe sub uși necesită, de asemenea, unele amenajări la partea inferioară a ușilor. Astfel, de exemplu, în figura d se arată etanșarea cu ajutorul unui furtun de cauciuc (4), fixat prin cuie într-o carcasă (5) din tablă, fixată la rîndul ei prin trei șuruburi de lemnul ușii. Furtunul se taie la o lungime egală cu lățimea ușii, iar carcasa se face din tablă de 0,4—0,6 mm grosime, din care se taie o fîșie de 60 mm lățime și de lungime egală cu lățimea ușii. Tabla se indoaie prin ciocănire pe muchia unei mese, la forma din figură, apoi se găurește cu un burghiu de 1 mm diametru (5 găuri) pentru fixarea prin cuie a furtunului, și cu un burghiu de 2 mm diametru (3 găuri) pentru fixarea carcasei cu șuruburi de lemn. în figura e se arată cum sub ușă, în cazul în care interstițiul este suficient de mare, se poate fixa o bucată de placaj (6) de circa 5 cm lățime, pe care se fixează prin cuișoare un manșon semicircular (7), din cauciuc. O soluție mai simplă se prezintă în figura f. La partea de jos a ușii se prinde prin cuișoare o bucată de placaj (8), de circa 3—4 cm lățime, în spatele căreia s-a lipit în prealabil o bucată de molton sau stofă (9). Partea de molton, de circa 2 cm, care depășește marginea placajului se crestează sub formă de fîșii cu o foarfecă.
