BUTOIUL CU CĂPȘUNI
Odată cu echinocțiul de primăvară, dacă avem o grădiniță trebuie să începem plantarea ei cu flori sau cu legume. Iar dacă nu dispunem decît de un balcon sau de o terasă însorite, trebuie să ne preocupăm de înfrumusețarea lor cu ghivece de flori. Cum se plantează legumele și florile, știe desigur orice gospodină — iar cea care nu știe poate să învețe de la o vecină sau de la o cunoștință — așa că nu vom insista asupra procedeului.
Ceea ce vrem să atragem atenția în mod special este că în orice grădiniță, pe orice petic de pămînt — printre flori și legume — pot fi sădite niște fructe pe cît de decorative, pe atît de gustoase și care nu cer nici măcar un efort deosebit la îngrijire. Aceste fructe sînt căpșunele.
Și mai interesant este că aceste fructe pot fi cultivate nu numai pe orice petic de pămînt, dar chiar pe o terasă sau pe un balcon, fără să atenteze cu ceva la salubritatea locuinței sau la confortul locatarilor.
Am văzut la cineva un mod ingenios de a cultiva asemenea fructe și ținem să-l împărtășim și cititoarelor noastre.
Prima condiție este să dispui de un butoi vechi, care nu mai folosește la nimic. Acestui butoi i se scoate unul din capace iar în peretele circular, format din doage, se dau cu un burghiu găuri de trei centimetri în diametru și la distanțe de 15 cm una de alta. Se găurește de asemenea în cîteva locuri și capacul rămas să servească drept fund al butoiului. Pe fund, pentru drenajul apei, se așază un strat de pietre sparte, pe 8-10 cm înălțime, peste care se toarnă pămînt pentru flori, preparat cu îngrășăminte chimice și cu prafuri insecticide ce se găsesc în comerț. Umplut cu pămînt, butoiul se așază pe 2-3 suporturi într-un lighean vechi sau într-o tavă de tablă care oprește apa ce se scurge din el.
După aceea, în fiecare gaură a butoiului se plantează cîte o tufă de căpșun. (Acestea se pot procura de la orice cultivator de căpșuni, care, fiind nevoit să rărească plantațiile lui, dispune de surplusuri ce nu-i folosesc). Tufele se plantează astfel ca rădăcina să fie cît mai adînc împlîntată în pămîntul din butoi, iar tija să ramînă afară.În partea superioară a butoiului se plantează de asemenea tufe de căpșuni, ca într-un ghiveci, calculînd aceeași distanță de 15 cm între ele.
Astfel încărcat, butoiul nu mai are nevoie decît de apă și de soare. Trebuie acoperit numai sau adăpostit în cazul unui val de frig neprevăzut sau al unui vînt puternic. De asemenea trebuie rotit, din cînd în cînd, ca soarele să-l bată pe toate fețele.
În faza de înflorire, el va oferi ochiului aspectul unui uriaș buchet de tufe verzi, presărate cu petale albe, iar mai tîrziu, pe lîngă ornamentația căpșunelor, va oferi cultivatorului și plăcerea de a mînca aceste fructe, a căror recoltă va fi destul de abundentă.
JOSIANA
