Prăsirea păsărilor domestice în general și îngrășarea lor, constitue astăzi o ramură însemnată a gospodăriei casnice țărănești în părțile Banatului și Crișanei.
Această îndeletnicire a gospodinei dela țară— și în multe cazuri chiar a gospodarului — înmulțește venitele bănești în mod considerabil. În special dau foarte bune rezultate în această privință, gospodăriile cu așa numite sălașe (fărmuri așezate afară de sat în hotar) unde exploatarea miriștelor în deosebi cu gâște și curci este foarte rentabilă.
Se face însă exploatarea miriștilor și din partea gospodarilor cari stau în sat, prin pășunarea păsărilor într’un fel de Cooperație.
În special gâștele aduc venituri frumoase nu numai prin carnea lor, ci ele pot fi exploatate și prin așa numita ciupelire în repețite rânduri în cursul verii și toamnei unui sezon.
Gâscă la 4 luni este complectă în pene și începând dela a 5 a lună poate fi ciupelită de fulgii depe burtă (dându i-se ulterior și îngrijirea necesară) de câte 4 ori, iar în anii când toamna este foarte lungă -și caldă chiar și de câte cinci ori, în răstimpuri de câte 3—4—5 săptămâni.
În felul acesta putem avea dela câte 10 gâște într’un sezon câte 3—4 kgr. fulgi, din cari circa 2 kgr. fulgi fini; iar restul fulgi de calitatea a 2 a.
Îngrășarea gâștelor se face de regulă cu sorții cei mai buni de reușită după ajungerea acestora la complecta desvoltare, ceeace coincide — în cazul unei prăsile și creșteri raționale —cu timpul când porumbul începe a se usca deabinelea în pătul. Cum am mai arătat mai sus se exploatează întâiu miriștele cu păsările destinate pentru îngrășare, câștigându-se astfel la greutatea păsărilor; iar dupe acest sezon de pășune, cari încetează cu întoarcerea ultimilor miriști și la gospodarii mai buni cel mult până în mijlocul lui Septembrie, la gospodarii mai slabi adeseori până și în Octombrie — urmează închiderea lor în codărlețe sau în grajduri și hrănirea lor intensivă cu porumb boabe.
Îngrășarea (îndoparea) lor propriu zisă trebuiește să înceapă de regulă în ultima decadă a lunei Octombrie și durând 6 până la 7 săptămâni se termină în prima decadă a lunei Decembrie; când prețurile pe piață ajung de regulă maximul în vederea exportului pentru sărbătorile Crăciunului.
Îngrășarea se face prin îndopare cu porumb muiat — timp de 12 ore: pentru îngrășare porumbul va trebui ales și anume în felul următor: varietățile de măsea sau dintele de cal nu sunt proprii pentru îndopat, deoarece boabele sunt subțiri și au un vârf ascuțit prin care împrejurare ele nu alunecă bine pe gâtlej și se agață adeseori cauzând înecarea păsării; deci vom întrebuința pentru îngrășatul gâștelor numai varietățile de porumb cu boabe rotunde, cernându-l astfel ca boabele mici să se excludă și ca massa lui să fie homogenă.
Este bine ca mai’naite de îndopare să scurgem depe porumbul muiat apa rece, turnând peste el puțină apă călduță și punând la suprafața lui puțină grăsime, pentruca boabele ungându-se să alunece mai bine pe gâtlej.
Îndoparea se face sporind rația treptat dupe lărgirea gușei păsărilor și se calculează pentru complecta îngrășare a unei gâște minimum 15 kgr. dar obișnuit la păsări mai mari 20-30 kgr. porumb.
Îndoparea se face de 2 ori pe zi în răstimp de câte 12 ore pentru a se da timpul necesar pentru digestie (mistuire) iar imediat dupe îndopare, se aplică păsărilor pe cioc câte un așa numit căpăstru, făcut din pănuși de porumb verzi sau din rafie lăsându-se acest căpăstru 1 — 1 1/2 oră pe ciocul păsărilor, în scop ca ciocul să rămână închis și să nu poată elimina din porumbul folosit la îndopare.
În decursul îndopatului păsările vor fi ținute într’o codârleață sau cămăruță (grajd) întunecoasă pentruca ele să rămână mereu somnoroase, evitând astfel mișcările lor mai vehemente prin cari ar pierde din greutate.
Este bine a se aplica în codârlețele gâștelor o ladă cu amestec de nisip, cenușă și pucioasă, pentruca ele scâldându-se în acest amestec să se deparaziteze, iar adăparea lor se face în șghiaburi de scândură sau de beton înprospătând apa cel puțin de 3 ori în 24 ore. Este bine ca jghiaburile de adăpare să fie prevăzute cu o gratie de șipci (lațuri) cari să permită animalelor numai trecerea gâtului prin gratii, căci altfel gâștele s’ar scălda în apă cauzând murdărie și noroiu în codârleață. Tot așa este bine a se pune pe podeaua codârleței un strat subțire de nisip cari va fi împrospătat din timp în timp curățindu-se codărleața de gunoiu.
Gâștele comune cari au, după pășunea miriștelor și hrănirea prealabilă cu porumb, o greutate de circa 2 1/2—3 1/2 kgr. vor spori prin bună chibzuială la îndopare cu 4—5 kgr. și chiar 6 kgr. revenind pentru kgr. spor de greutate cam 5 kgr. porumb.
Pregătirea curcilor pentru îngrășare se face la fel ca și la gâște, adecă se exploatează cu ele miriștea, apoi se hrănesc abundent timp de 10 – 12 zile cu porumb muiat, după cari se începe îngrășarea (îndoparea) propriu zisă.
Timpul îndopării curcilor ajunse la deplină desvoltare corporală, coincide cu timpul îndopării gâștelor din prima serie, sau cu starea corespunzătoare de uscare a porumbului.
Timpul îngrășării curcilor este de 7-8 săptămâni, începând la mijlocul lui Octombrie și terminând la începutul lui Decembrie.
Îndoparea curcilor se face cu mămăligă nesărată pregătită din huruială fină de porumb; din mămăligă răcită se fac găluște lunguiețe de mărimea aluatului cuprins într’o lingură mai mică de supă. Aceste găluște muindu-se în apă se îndeasă în gușa curcilor așa fel, ca la începutul perioadei de îndopare să rămână gușa puțin mai goală, iar rația de îndopare se mărește treptat ținând pas odată cu desvoltarea gușei, ajungând cu cantitatea materialului de îndopat până la 400-500 gr de rație.
Curcile îndopate în mod rațional sporesc în greutate in timpul de 7-8 săptămâni cu 5-9 kgr. după mărimea corpului lor, și cantitatea totală de huruială pentru complecta îngrășare este de 25-35 kgr. de cap. Trebuie să ținem seamă ca curcile, cari nu au mistuit complect dela o îndopare până la cealălaltă, adică din 12 în 12 ore, să nu fie îndopate din nou până nu se va goli complect, căci astfel mămăliga rămasă timp mai îndelungat în gușa complect îndesată, se împietrește și poate cauza moartea subită a păsării.
Curcile nu eliminează mămăliga dupe îndopare și nici nu sunt expuse pericolului de înnecare.
În a V-a sau a VI-a săptămână de îngrășare se poate amesteca în huruiala de porumb cam 1/5 parte făină roșie de grâu, iar dacă voim ca carnea să fie mai fragedă și să primească o aromă mai plăcută, vom amesteca în materialul pentru mămăligă și făină de miezi de nucă.
Adăpostul curcilor la îngrășat, se aranjează la fel cu cel al gâștilor, adică se împiedică pătrunderea unei lumini prea intense, se îngrijește ca ele să aibă un mijloc de deparazitare — iar — considerând obiceiul curcilor de a se așeza pe puncte cât mai înalt posibile, li se dau scările obișnuite în adăposturile de păsări.
Calculul de rentabilitate pentru îngrășarea gâștelor și curcilor este următorul:
Dacă la 5 kgr. porumb producem 1 kg. carne atunci luând ca bază în timpul terminării îngrășării de primă serie (10-15 Dec.) prețul de 25 lei pentru 1 kgr. carne greutate vie, iar prețul porumbului per kgr. 2,50 lei, atunci avem un beneficiu brut de lei 12,50. Considerând apoi că din fulgii de gâscă, mai rezultă de cap, dupe 300—400 gr. fulgi un venit de circa 60—70 lei, este evident că creșterea și îngrășarea lor ne poate aduce venituri considerabile.
Pentru a ne pune la adăpost de pagube prin decese în massă, trebuește însă să nu scăpăm din vedere vaccinarea păsărilor la timp în contra holerei, badijonarea lor în gât, din timp în timp cu un amestec de tinctură de iod cu untdelemn; amestecarea unei sau două picături de acid clorhidric în apa destinată pentru adăpare, apoi să observăm perfecta curățenie în staulurile și curțile noastre.
În ceeace privește tehnica la executarea îndopatului doresc încă să notez că o persoană ia la îndopat deodată două păsări, ținându-le sub piciorul drept sau stâng, după cum îi va fi la îndemână — îndopând alternativ când pe una când pe alta — Pentru o executare mai expeditivă se folosesc și așa zisele mese de îndopat, construite astfel ca pasărea să fie înțepenită la picioare și aripi și pusă cu gâtul ca într’un gros, înșirându-se pe o masă cam câte 5-6 gâște.
Gospodarii se folosesc însă până astăzi mai bucuros, de modul îndopatului păsării sub picior. O persoană mai dibace poate îndopa pe oră cam 20-24 buc. păsări.
Asupra îndopatului gâștelor notez în fine că se întâmplă adeseori să înecăm câte o pasăre mai cu seamă până atunci până când nu ne-am câștigat destulă dibăcie pentru această muncă.
În aceste cazuri — cari se recunosc din horcăitul păsării — vom proceda la desnecare ceeace nu este prea greu și se face prin masarea gâtlejului, scoțându-i-se boaba sau boabele cu pricina, cu degetul arătător din beregată. Dacă insă porumbul destinat pentru îndopare va fi bine ales, și bine vânturat, atunci cazurile de înecare — pe lângă grija necesară – vor putea fi foarte reduse.
La curci trebuește să observăm ca să nu se îndoape peste măsura capacității de suportare a grăsimei, pentrucă contrar, întrecând măsura vom avea drept rezultat moartea subită a păsării.
Drept semn de maturitate la îngrășare ne servesc fulgii depe burtă, cari la păsări complect îngrășate sunt galbeni, lucioși și unsuroși la pipăit.
Îndoparea gâștelor în deosebi, se poate face în serii repețite, fiindcă gâscă grasă are totdeauna piață atât în interiorul țării, cât și la export. Curcile însă au cea mai bună piață pentru export înainte de Crăciun și înainte de Paște.
Ing. Agronom TOMA
Rovine
