Oamenii muncii din țara noastră sînt din ce în ce mai mult atrași către practica vînătoarei și pescuitului sportiv.
Din an în an numărul celor ce se înscriu la filialele A.G.V.P.S. crește. O bună parte din aceștia simt nevoia să se depărteze de orașul lor sau de Capitală, pentru a căuta (de pildă în regiunile inundabile ale Dunării) un loc mai favorabil pentru practicarea sportului lor favorit.
O dificultate se ivește însă în calea lor: filialele nu au reușit încă să construiască adăposturi-cabane acolo unde este cea mai mare afluență de vînat și pește.
Dar și din punctul de vedere al interesului general se simte nevoie de adăposturi în scopul unei valorificări mai accentuate a vînatului de baltă.
Pentru orientare, în proiectarea acestor adăposturi, prezentăm două schițe: una reprezentînd o cabană cu o capacitate de 8 locuri de dormit în paturi suprapuse; — alta cu 16 locuri corespunzătoare, în general, unui teren de pescuit și vînătoare mai aglomerat, în special duminica și în timpul concediilor.
La studiul acestora s-a avut în vedere cu deosebire, economia ce s-ar putea realiza prin utilizarea cu precădere a materialelor și metodelor de construcție locală, pentru ca prețul de cost să nu se ridice peste puterea financiară a filialelor.
Filialele, — care se hotărăsc să construiască pentru membrii lor asemenea adăposturi, — să procedeze practic, în felul următor :
Să facă apel la un tehnician de specialitate, membru al filialei respective, care, însoțit de un membru din comitet, să se deplaseze la fața locului spre a fixa mai întîi amplasamentul cabanei, făcînd și cîteva sondaje în teren pentru a determina felul și adîncimea fundațiilor.
Între alte condiții, pe care locul ales trebuie să le îndeplinească, sînt și aceste două: a) – dacă e la mică depărtare de baltă, să fie situat pe un grind cu cel puțin un metru mai sus decît cel mai înalt nivel atins vreodată de apele umflate de primăvară; b) — să permită la nevoie ca în viitor să se construiască alăturea și alte cabane, care să cadă — pentru economie sub îngrijirea și supravegherea aceluiași paznic.
După aceasta „cei doi“ se vor deplasa pînă în satul cel mai apropiat, unde vor lua contact cu meșterii locali, cu ajutorul cărora locuitorii satului obișnuiesc să-și facă locuințele noi ce se ridică în sat. ,
Studiind modul de construcție al cîtorva case și informîndu-se de modul de procurare a diferitelor materiale, precum și de prețurile locale, —se vor putea fixa împreună cu alți membri din comitet, actele necesare pentru întocmirea unui proiect și deviz definitiv, precum și mijloacele de angajare parțială sau totală a construcției.
Să examinăm aci — sumar — cîteva metode de construcție locală, tip șes:
ACOPERIȘ. —La clădirile rurale de șes, se întrebuințează două feluri de materiale: țiglă sau trestie.
Negreșit că, pentru ieftinătate se va prefera acoperișul de trestie, care este un material local, călduros iarna și răcoros vara și nu necesită drept șarpantă lemnărie ecarisată de fabrică. Necesită însă — pentru siguranță contra incendiului — un coș de vatră sau sobă cît mai înalt și cît mai îngrijit, construit din cărămidă.
PEREȚII — se fac obișnuit din:
— Zidărie de chirpici: — mari cărămizi de lut amestecat cu paie tocate și uscate la soare. Grosimea zidului 0,40—0,50 cm. Se tencuiește tot cu lut.
— Zidărie de cărămidă obișnuită: — grosime normală 0,28 cm.; se tencuiește cu mortar de var gras.
— Zidărie de 1/2 cărămidă: — grosime 0,14 cm.; se zidește între stîlpii de lemn ce susțin tavanele și acoperișul.
— Zidărie de paiantă: — pe stîlpii de lemn verticali și pe grinzile tavanelor se bat șipci și trestie; se tencuiește cu mortar de var gras.
— Zidărie de gard: — se îngrădesc stîlpii verticali — (așezați mai des) — cu nuiele groase de alun, plop, salcie, etc.. peste care se aruncă succesiv straturi zvîntate, de lut galben bine frămîntat cu pleavă și paie tocate; atinge grosimea de cca 0,17 cm., peste care se așterne — pentru nivelare — o „tencuială” de lut amestecat cu balegă.
Același fel de „tencuială” se așterne și pe jos, drept pardoseală.
Cei mai ieftini pereți din cei descriși mai sus sînt desigur cei de chirpici și cei de gard-lut, care se tencuiesc tot cu lut. Mai prezintă avantajul că — prin contract — se poate angaja o echipă de meșteri locali, care să construiască o cabană din aceste materiale, sistem „gard-lut-stuf” cu un preț global avantajos, cabană predată „la cheie”, într-un timp foarte scurt.
FUNDAȚII. Oricare ar fi sistemul ales pentru construirea pereților și acoperișului unei cabane, e nevoie de materialele mai rezistente la umezeală, îngheț și dezgheț, ca : piatră, cărămidă, pietriș, nisip iar ca liante: var, ciment, var hidraulic.
Pentru orientare dăm mai jos cîteva date, care se referă numai la corpul principal al construcției.
Cu aceste date comparative, încheiem articolul nostru de inițiere a cititorilor revistei „în problema construcției de adăposturi-cabane“ urmînd ca cei interesați să ducă mai departe studiul planificărilor definitive și al înfăptuirilor.
